Twilight Of Dark Master Fan Fiction ❯ Prin Viaþã ❯ Chapter 2 ( Chapter 2 )

Dansul a continuat fără ca noi să mai spunem ceva. Era o linişte comodă, dar mă simţeam datoare cu o explicaţie referitoare la amânarea răspunsului cerut de Edward, pentru că după asta el era nedumerit, probabil încercând să găsească sensul cuvintelor mele, asta a făcut să îmi întărească observaţia, el nu era respins, el doar respingea. Probabil că asta a fost ca un duş rece sau mai de grabă, o lovitură puternică în orgoliu.

Melodia se terminase, iar eu şi Edward ne-am mulţumit făcând o plecăciune unul în faţa altuia, apoi îndreptându-ne în direcţii diferite. După asta, câteva cupluri au început să danseze. Am luat un pahar de şampanie de la chelnerul care trecea prin faţa mea şi stăteam şi analizam perechile de pe ring. Toate erau bogate, fericite la prima vedere, împlinite, poate păreau chiar şi din altă lume. Posibil ca separarea mea de lume să mă fi făcut să văd totul cu alţi ochi, ca şi o lume diferită, o lume unde aparneţele spun tot ceea ce e necesar.

- Bună ziua, Bella!

- Bună ziua, Phil! - mi-am salutat tatăl, fiind bucuroasă că dansul meu cu Edward l-a bucurat, bucurie prezentă în vocea lui.

- Aş vrea să ţii prezint pe părinţii tânărului Edward. Carlisle, un medic chirurg de renume şi soţia sa, Esme.

- Încântată de cunoştiinţă.

- Ne bucurăm să vedem că ai început să ne cunoşti copii! - a spus Esme cu o mândrie maternă în voce, se vede că îşi iubea copii nespus.

- Cum ţi se pare Edward? Am văzut că el şi-a exprimat un interes mai mare pentru tine. - Carlisle a întrebat cu o oarecare preocupare pentru alte motive, am bănuit.

- Edward e un tânăr impresionant, cu un caracter, incontestabil, puternic. - am spus ca şi cum aş fi mai de grabă un cercetător şi el, experimentul. - Dacă îmi permiteţi, aş vrea să merg să îmi cunosc noii colegi. - am spus-o, văzând cum ochii lui Phil lucesc într-un mod nu prea bun.

- Fără nici o reţinere. - a vorbit sincer Carlisle.

M-am mai plimbat printre invitaÅ£i, observând moravurile ÅŸi ieÅŸirile fiecăruia, dar dintre toÅ£i, o blondă cu niÅŸte ochi albaÅŸtri care nu prevesteau ceva bun, după strălucirea lor, mi-a atras atenÅ£ia. Åži ea se plimba printre invitaÅ£i, având grijă să îşi expună cât mai mult un inel … de logodnă, din câte am auzit, ÅŸi părea cam stăpână după cum dădea ordine la fiecare servitor.

- Åži cum te-ai acomodat cu adolescenta problemă? A întrebat o altă blondă artificială, neobosindu-se să îşi ascundă completul dezgust faţă de „adolescenta problemă”.

- Phil încă nu m-a prezentat.

Stai puÅ£in, cum adică „Phil nu m-a prezentat încă”? Oi fi eu realistă, dar surdă cu siguranţă nu. Åži ce tot face ea cu inelul ăla prin faÅ£a tuturor când ea nici nu mi-a fost prezentată? Deci, ăsta e faptul pentru care locuiesc mai mult singură.

- Dar nu îmi fac griji, o să o pun la punct. Phil e în limbă după mine, ar face orice doar să vadă că iubirea lui e fericită.

Până aici, mi-am înfrânat impulsul de a merge şi a face o adevărată scenă, oricât de mult ar crede ea că sunt o problemă, nu îi voi da satisfacţie şi mai multă încredere în ea. Să acţionez acum, condusă de nervi şi impulsuri, era cea mai gravă greşeală pe care doar un începător ar face-o, o să fiu calmă, că doar focul mocnit arde cel mai tare.

Prefăcându-mă că mă uit la dansatori, am început să o analizez. Avea o postură elegantă, mâini subÅ£iri pe care ÅŸi le bălăngănea pe lângă ea, din obiÅŸnuinţă, la prima vedere, dar calculul precis cu care le făcea, îi arătau superficialitatea. Åži când celelalte femei o întrebau ceva mai … intim, gestul cu fluturatul genelor, nu era de bine, începea să dea răspunsuri exagerate, mi-am dat seama pentru că Phil în viaÅ£a lui nu ar face aÅŸa ceva. ÃŽÅŸi amintea din când în când, am observat că atunci când trecea cineva mai de seamă pe lângă ea, să îşi admire inelul, scoţând câte un oftat „Of, Phil!”, ÅŸi trecătorii, fiind interesaÅ£i de legătura dintre marele magnat Phil Deywer ÅŸi o neînsemnată ca …ea. Åži ea, bineînÅ£eles, fiind obligată de circumstanÅ£e, povestea cu o însufleÅ£ire care poate păcăli pe oricine, aproape pe oricine.

Acum a schimbat grupul ÅŸi a început să povestească despre rochia neagră de văduvă pe care o purta, cică de la Alexander McQueen. ÃŽntre timp, Phil a ajuns la grupul lor ÅŸi a început să vorbească însufleÅ£it cu …Maggie, acum blonda are ÅŸi un nume. Deveneau din ce în ce mai apropiaÅ£i ÅŸi nervii mei deja întinÅŸi la maxim nu mai suportau, mi-am luat mersul de divă înÅ£epată ÅŸi m-am alăturat grupului.

- Bună seara, sunt Bella Dewyer! Vroiam să îţi comunic Phil că tot dineul a fost extraordinar şi că a meritat toată osteneala depusă, dar dacă îmi permiţi, aş vrea să mă retrag.

- Mulţumesc Bella pentru complimente, totuşi aş dori să mai stai puţin, vreau să fac un anunţ special în câteva minute.

Acum era rândul meu, puteam să dau lovitura de graţie. Haide, Bella, poţi să o faci, nimiceşte-i! Îmi spunea drăcuşorul de pe umăr.

- Te referi la logodna ta cu Maggie. Apropo, îmi pare bine, sper să ne înţelegem. Am spus arătând un entuziasm fals şi am întins mâna spre Maggie pentru a face cunoştiinţă. Nu m-am putut abţine să nu o strâng puţin mai tare decât strictul necesar, pentru ai arăta dubla semnificaţie a cuvintelor mele.

- Îmi pare bine! Şi eu sper acelaşi lucru! A spus ea cumva uimită.

- Dar, uh, de unde ştiai? A întrebat Phil oarecum stânjenit, părea ca şi cum eu eram părintele care îşi găsise copilul cu hormonii încălziţi la maxim. Se inversează rolurile.

- Hmm, bună întrebare, cred că Maggie a avut destulă grijă ca toată lumea să afle înainte ca tu să faci anunţul, dar o înţeleg, aşa e fiecare înainte să fie anunţată.

Gesticulam în timp ce vorbeam, ca ÅŸi cum Å£ineam un discurs pentru surdo-muÅ£i, vocea mea era calmă ÅŸi drăgăstoasă, surprinzându-mă ÅŸi pe mine. Privirea lui Maggie ÅŸi a lui Phil erau de nepreÅ£uit când m-au auzit spunând motiviul pentru care, pentru mine nu mai era o surpriză, sau cel puÅ£in nu părea. ÃŽn interior fierbeam de furie că în timp ce eu sufeream pentru pierderea mamei, Phil se vedea cu … blonda care schimba toate culorile posibile de roÅŸu pentru faţă în momentul ăsta.

- Cred că poţi să te retragi, din moment ce ai aflat, dar ţi-aş fi recunoscător dacă ai aştepta până vom veni şi noi să discutăm câteva aspecte.

- Mulţumesc, vorbim mai târziu.

M-am întors să plec,auzind în spatele meu mai multe sunete de uimire la adresa comentariului meu. Zeiţa mea interioară nu mai putea de bucurie. Cum a venit aşa va pleca. Rapid!

Am intrat în camera mea, mi-am dat jos rochia, rămânând doar în lenjeria intimă în uriaşul meu dulap. Trebuia să aleg ceva care să exprime putere, hotărâre, dar şi indiferenţă, ţinând cont că blonda va dormi la noi şi va trebui şi să discutăm.

Am ales o rochie care îmi venea până sub fund, era cu un decolteu mare , partea de sus fiind verde pal şi bufantă, partea de jos fiind alba şi mulată. Mi-am luat unii dintre cei mai înalţi pantofi pe care îi aveam. O voi zdrobi ca pe un gândac şi nu am să clipesc nici o secundă.

M-am întors în sala de mese, aşezându-mă în capul mesei cu o ceaşcă de cafea în mână. Aveam nevoie de energie dacă vroiam să scap de ea fără prea multe insistenţe.Nu au trecut mai mult de 15 minute şi trădătorul şi producătorul trădării şi-au făcut apariţia. Nu am făcut nimic, doar mă mulţumeam să privesc punctul meu fix, care dacă ar fi avut viaţa ar fi fost mort de la câte priviri tâmpite i-am aruncat. Nu voi ceda, nu eu voi rupe tăcerea!

- Bine Bella, am observat că nu mă prea placi.

- Ai observat bine. I-am tăiat avântul cu o replică pe care nici nu şiam că o am în mine.

- Bella! Ascult-o pe Maggie!

Am început să rând incontrolabil, el îi lua apărarea ei, ea care îl vorbea pe la spate acum o oră? Tocmai ai început un război!

- Bine, o ascult, să vedem ce perle mai scoate!- am spus printre refalele de râs.

- Bella!

- Bine, ascult. - am redevenit serioasă.

- Vreau ca noi să ne înţelegem şi să mă consideri o prietenă, dacă nu o mamă.

Nu mai puteam să o suport, gata, mi-a ajuns,să păstreze şi pentru mâine dimineaţă.

- Ascultă-mă clar, ca să nu o mai spun de fiecare dată când te văd că te flenduri pe aici. Să spunem că am doar doi neuroni şi că o să te consider ca o prietenă şi o să îţi dau toată încerderea mea. Tu o să profiţi de chestia asta şi probabil că o să începi să crezi că ai drepturi asupra mea, probabil că peste două săptămâni o să îşi facă apariţia vreun plod de vârsta mea făcut cu cine ştie ce sărăntoc şi o să ai pretenţia ca eu să mă înţeleg foarte bine cu el, apoi peste câteva zile vine nunta la care trebuie să fiu ca de miere şi o să trebuiască să îţi cunosc tot neamul parşiv. Să îţi spun ceva, nu o să meargă, dar dacă te-ai ostenit, încearcă, va fi amuzant să te văd cum te tragi în jos şi eu voi fi lângă tine bucurându-mă de fiecare dată. Scuză-mă, mi-e somn. Presupun că ne vedem mâine dimineaţă.

Ştiam că am fost prea dură cu ea, dar ea nu îmi va fi mamă niciodată, aşa ca am prevenit-o, niciodată să nu se joace cu mine.

M-am întors în dormitorul meu, prea obosită să fac ceva, m-am dezbrăcat şi m-am trântit în pat. Mâine aveam să dau ochii din nou cu Edward şi gaşca lui şi fac pariu că gulmele bazate pe relaţia lui Phil cu Maggie nu vor întârzia să apară. Bucură-te, Bella, mai ai câteva ore de libertate.